Primul nostru caz de intervenție directă

Statul reprezintă toți cetățenii.

Instituțiile sale și toate persoanele care lucrează în cadrul acestora sunt plătite integral cu banii populației; prin urmare, trebuie să fie complet disponibile pentru a rezolva în mod optim fiecare problemă a fiecărei persoane.

Poate că aceste fraze par banale, dar în realitate chiar este așa? Să analizăm primul nostru caz concret.

De data aceasta, nu vă vom vorbi despre risipă, greșeli mai mult sau mai puțin grave, abuzuri de putere, eșecuri care deseori au consecințe tragice. De data aceasta, vă vom povesti cum diverse state, instituții și toate persoanele implicate într-un eveniment trist și dramatic au făcut cel mai rău lucru: unele instituții, și cei care lucrează în ele, au încălcat legea — sau au permis ca acest lucru să se întâmple fără să miște un deget — și, în cele din urmă, nici măcar nu au avut decența de a răspunde apelurilor disperate ale unei persoane și ale familiei sale.

Nici măcar nu au răspuns cuiva care contribuie la plata salariilor lor adesea enorme și nemeritate, precum și a contribuțiilor pentru viitoarele lor pensii uriașe.

Încălcarea legii, chiar și neintenționat, este de condamnat și ar trebui să ducă la concedierea imediată a celor vinovați de astfel de comportamente. Dar a o face cu bună știință — sau a nu împiedica pe alții să o facă — este extrem de grav și, pe lângă concedierea imediată, ar trebui să implice și sancțiuni.

Nu suntem răi, nici nu exagerăm: suntem pur și simplu corecți.

Acest articol informativ este, pentru prima dată, și un comunicat de presă la nivel internațional, continental (în special european), precum și național în Italia și România.

Este scris în întregime de DirectDemocracyS, un sistem inovator și alternativ, care include o organizație politică creată pentru a schimba și a îmbunătăți lumea.

Spre deosebire de toate celelalte forțe politice, care cred că politica înseamnă în principal gestionarea puterii, a bogăției și a instituțiilor statului în interesul propriu și al câtorva lobby-uri și persoane bogate, puternice și celebre, acești „nebuni”, „vizionari” cred că principala sarcină a politicii este să rezolve problemele întregii populații — fără nicio preferință.

Acest comunicat de presă va avea și o altă consecință: vom publica o listă completă a tuturor mass-mediei și agențiilor — ziare, televiziuni, posturi de radio, bloguri, influenceri și toate canalele de comunicare — pe care le-am contactat. Lângă fiecare dintre acestea vom scrie: da, a publicat sau nu, nu a publicat.

Astfel, veți putea distinge între cei buni și cei răi, exact așa cum facem noi cu toate instituțiile și reprezentanții contactați — pentru care vom scrie: ne-au răspuns sau nu ne-au răspuns, și în final ne-au ajutat sau nu ne-au ajutat.

Pentru că cetățenii trebuie să știe clar în ce canale de informare pot avea încredere și în care nu — iar același lucru este valabil și pentru instituții și pentru oamenii care lucrează acolo.

Să fie clar pentru toată lumea: acesta nu este un șantaj — asta fac alții — noi vă oferim pur și simplu, poate pentru prima dată, instrumentele pentru a decide informat cine sunt cei buni și cine sunt cei răi.

Nu este o răzbunare împotriva nimănui, iar cetățenii au tot dreptul să știe. Din motive de confidențialitate, toate numele au fost omise intenționat, dar toate instituțiile vor primi numele și prenumele fiecărei persoane implicate.

Această introducere trebuie publicată și redată integral, împreună cu părțile următoare.

De ce este atât de important pentru noi să semnalăm un simplu caz de ilegalitate, nedreptate și abuz — și pentru cei care vor primi această informație?

Pur și simplu pentru că, mai devreme sau mai târziu, i se poate întâmpla oricui — și vrem să ne asigurăm că nu se va mai întâmpla niciodată și că nimeni nu se va mai simți abandonat de instituții și de cei care lucrează acolo.

Despre ce este vorba în acest caz?

Despre două țări, Italia și România, care au semnat un tratat la cel mai înalt nivel — ratificat de parlamentele lor și legalizat de șefii lor de stat — destinat să prevină dubla impozitare a cetățenilor și a companiilor.

Nu vă faceți griji: nu este un caz plictisitor sau prea tehnic, dar cu siguranță va fi folosit ca precedent în acest domeniu specific — și poate va obliga legiuitorii și experții lor să fie mai clari și mai eficienți în prevenirea unor astfel de situații.

[Povestea cazului concret]

O femeie româncă, născută în România din părinți români, se îndrăgostește de un italian pe care îl întâlnește întâmplător la o petrecere. Din păcate pentru cei doi protagoniști, România se afla atunci sub dictatura comunistă, care nu doar că nega și suprima religia, dar încerca zadarnic să împiedice cea mai puternică forță din univers — dragostea.

În 1977, regimul comunist i-a eliberat tinerei un pașaport, a etichetat-o drept „trădătoare a statului” și i-a retras cetățenia română. Din fericire, datorită căsătoriei, autoritățile italiene i-au acordat pe bună dreptate cetățenia italiană.

Din povestea lor de dragoste, care a durat o viață întreagă, s-au născut doi copii, care au fost și ei supuși multor abuzuri din partea statului român, care încerca prin toate mijloacele să le creeze probleme grave.

Femeia româncă a lucrat toată viața în Italia, a plătit toate contribuțiile acolo și s-a pensionat acolo.

Cu ocazia vizitelor la rudele din România — atât în anii grei ai comunismului, cât și după căderea dictatorului Ceaușescu (până la aderarea României la UE în 2007) — întreaga familie (tată italian, mamă româncă și copii jumătate români, jumătate italieni) plătea în mod regulat vize de intrare în țara unde totul a început.

După pensionare și după moartea soțului ei, a decis să locuiască în România, găzduită de fiul ei cel mare. Din dragoste pentru rădăcinile sale, a solicitat și a obținut cetățenia care i-a fost luată pe nedrept de regimul comunist.

Ea își trăia viața de pensionară între Italia și România, menținându-și centrul de interes în Italia, unde este înmormântat soțul ei — deși petrecea patru sau cinci luni pe an în România. Plănuia, când nu va mai putea călători, să se mute definitiv în România și să fie înmormântată în țara natală, alături de dragostea vieții ei.

În timpul uneia dintre aceste șederi, și-a dat seama că buletinul italian îi expirase. Pentru a-l reînnoi și anticipând o posibilă mutare definitivă în România, s-a înscris la AIRE (Registrul italienilor rezidenți în străinătate) și a mers la Consulatul italian din Arad pentru a-și reînnoi actul de identitate.

[Injustiția începe]

Deși centrul ei de interes era în Italia, iar mormântul soțului era în Italia, și-a menținut reședința fiscală în Italia, plătind toate taxele lunar (reținute la sursă de INPS — institutul italian de pensii) și depunând anual declarația de venit în Italia prin sindicatul CGIL (plătind pentru acest serviciu prin rețineri din pensie).

Ceea ce era o situație clară și normală s-a transformat într-un coșmar.

ANAF (agenția fiscală română) i-a trimis o notificare prin care i se comunica faptul că obține venituri din străinătate.

Fiul ei a sunat imediat la ANAF pentru a explica faptul că mama lui nu este rezident fiscal în România, nu a solicitat niciodată acest statut, își declară veniturile în Italia prin CGIL, veniturile sunt impozitate la sursă de INPS și știa de existența legii pentru prevenirea dublei impozitări.

Aproximativ o lună mai târziu, ANAF i-a trimis o cerere oficială de plată a impozitului pe pensie (deși deja declarat și plătit în Italia) pentru anul 2018.

În acel moment, și autoritățile italiene au devenit vinovate — începând cu Agenția Fiscală, care, cu viclenie și rușine, a declarat că, fiind înscrisă la AIRE, femeia nu mai este rezident fiscal în Italia.

Totuși, continuau să primească și să înregistreze declarațiile ei fiscale (prin CGIL), iar INPS continua să-i rețină circa 25% din pensie pentru taxe.

Între timp, ANAF — deși avea toate dovezile (fluturașii de pensie, declarațiile, tratatul bilateral) — a confiscat banii din conturile ei în România, plus o treime din economiile ei în euro, în iulie 2025, adăugând penalități din 2018 până în 2025.

[Răspunsul și acțiunile]

Întrebată care este acuzația concretă și dacă consideră corect legal, etic sau moral să încalce tratatul și să-i confiște banii, răspunsul ANAF (înregistrat) a fost:

"Singura soluție pe care o aveți este să ne dați în judecată."

Așa vom face.

La sfatul nostru, femeia a reclamat autoritățile române și persoana care a semnat ordinul de sechestru la SOLVIT, o agenție a Comisiei Europene care ajută cetățenii în astfel de cazuri.

Am pregătit, de asemenea, un dosar cu nume, dovezi și toate detaliile, pe care îl vom trimite autorităților europene, italiene și române competente.

Nota finală:

Gândiți-vă bine înainte de a ignora acest mesaj — pentru că i se poate întâmpla oricui.

DirectDemocracyS ascultă fiecare problemă, investighează autenticitatea ei și, dacă aveți dreptate, toți — și suntem mulți — vom face tot ce este necesar pentru a vă ajuta, întotdeauna și fără nicio discriminare.