Continuăm interviul cu R. (prescurtat din motive de securitate, confidențialitate, anonimat și protecție a datelor), unul dintre super-administratorii DirectDemocracyS, care urmărește primul nostru caz, serviciul help_me.
De ce ați decis să ajutați MF, prin toate mijloacele, cu toți oamenii și cu toate grupurile necesare?
Pentru că fiecare persoană care ne urmează – eu, tu și fiecare persoană, chiar și cei care nu sunt conștienți de existența DirectDemocracyS – ar fi putut fi, sau ar putea fi în prezent, sau ar putea fi în viitor, următoarea victimă a nedreptății, abuzului, tergiversării și, în acest caz, a ilegalității flagrante, din partea diferitelor state, a diferitelor instituții și a celor care lucrează acolo. Oricine poate fi MF, iar noi vom urmări acest caz al nostru ca pe toate celelalte, cu fermitate, determinare și atenție la fiecare detaliu, până la încheierea sa, care, fără îndoială, va fi favorabilă victimei noastre.
Pari foarte sigur de asta, la urma urmei, procesele au adesea rezultate incerte și există multe variabile. Ne poți explica de ce ești atât de optimist/ă?
Îți voi rezuma cazul pe scurt, fără interpretări, analizând doar faptele în ordine cronologică.
1977 - O tânără se îndrăgostește și își părăsește orașul natal pentru a se căsători și a-și întemeia o familie în orașul natal al soțului ei. Țara ei de naștere și origine (România), sub dictatura comunistă a lui Ceaușescu, i-a retras cetățenia, în timp ce țara soțului ei (Italia) i-a oferit cetățenia imediat.
Doamna MF locuiește cu soțul ei, are doi copii, a muncit din greu toată viața, plătindu-și toate impozitele, ca un cetățean model, cu cazier judiciar curat și, mai presus de toate, un membru excelent al întregii comunități. Toate acestea, în întregime în Italia, dar în fiecare an, și adesea de mai multe ori pe an, se întoarce în orașul natal, pentru a-și vizita părinții, cele două surori și alte rude, prieteni și vecini. La fiecare vizită, ea, soțul ei și cei 2 copii ai săi plăteau regulat viza de intrare și șederea în România (un lucru pur și simplu rușinos). Situația din România din jurul anului 1980 a devenit cu adevărat dificilă, iar cu toții știm cum era viața în țările blocului comunist la acea vreme (oricine nu recunoaște asta este un mincinos).
După ce v-ați pensionat, în urma eliberării de sub dictatura comunistă și a aderării României la Uniunea Europeană, ați decis să vă recuperați ceea ce vă aparținea de drept: cetățenia română, păstrându-vă în același timp cetățenia italiană și centrul de interes în Italia. A decis să aibă o reședință în casa unuia dintre copiii ei și s-a gândit, în viitor, când nu va mai putea călători, să rămână pentru totdeauna și să fie înmormântată în locul natal. A investit niște bani, și a continuat să-i investească până a început această poveste tristă, pentru a avea propria cameră, propria baie și tot confortul de care ar putea avea nevoie o persoană în vârstă. Cu un sacrificiu enorm, economisise bani pentru a instala electricitate în cameră și în baie.
În această perioadă, într-una dintre călătoriile sale în România, cartea de identitate italiană i-a expirat și, tot în anticiparea anilor care urmau, s-a înregistrat la AIRE (registrul italienilor rezidenți în străinătate) și și-a reînnoit cartea de identitate. Dar atenția sa a fost întotdeauna în Italia, unde depunea declarații fiscale regulate prin intermediul INCA, patronat de CGIL (sindicatul muncitorilor), și de unde îi era plătită pensia, impozitată la sursă de INPS (instituția italiană de pensii). Pentru a-i crea fiului ei un loc sigur și confortabil, unde să se poată duce atunci când nu va mai putea călători, ceea ce avea să fie peste mulți ani, își deschisese un cont curent la o bancă românească, în euro și tot în dolari românești.
Totul părea să funcționeze normal până pe 30 ianuarie 2025, când au primit o notificare prin care se preciza că, conform documentelor lor, doamna avea venituri din străinătate (Italia). Fiul, aflat în România, a sunat imediat la ANAF (agenția de administrare fiscală) a județului Bihor pentru a cere explicații. I se spune să nu-și facă griji, că peste o lună sau două va primi mai multe detalii. Fiul specifică clar: mama are un singur venit, care este pensia ei mică (impozitată periodic și lunar de INPS), își depune declarația fiscală în Italia, prin sindicatul CGIL (cu patronajul INCA), și a spus că în baza acordurilor bilaterale dintre România și Italia, care prevăd evitarea dublei impuneri.
Doamna de la telefon îl liniștește spunându-i că, în acest caz, doamna este în regulă și nu va trebui niciodată să plătească nimic. Fiul, evident, își liniștește mama, spunându-i să nu-și facă griji că totul este în ordine.
Pe 27 februarie 2025, sosește o notificare prin care se specifică faptul că s-a decis ca doamna să fie nevoită să plătească 3947 lei impozite către statul român.
Femeia disperată își numește fiul ca reprezentant și îl trimite să ceară explicații ANAF-ului din Bihor. Aici, una dintre casierițe spune: știi, băiete, mai bine plătești, e mai bine pentru tine.
Băiatul spune că, din moment ce a plătit deja în Italia, România nu are dreptul să ceară nici măcar un cent.
La un birou, i se spune că trebuie să își dovedească rezidența fiscală în Italia și să aducă această declarație, tradusă legalizată, împreună cu toate dovezile care atestă că a depus declarații fiscale în Italia și a plătit impozite prin deduceri lunare de la INPS.
Imediat ce fiul ajunge acasă, acesta descarcă, pregătește și trimite toate fluturașii de pensie pentru 2018 (dar în viitor, dacă nu sunt rezolvați, aceleași probleme vor apărea pentru 2019, 2020, 2021, 2022, 2023, 2024 și anul viitor pentru 2025).
Prin prezentarea dovezii de impozitare către Italia, MF și-a demonstrat în mod clar conformitatea și a invitat cele două țări să clarifice orice diferențe dintre ele, fără a complica viața cetățenilor onești care respectă legea și fără a suporta costuri inutile de traducere și deplasări pentru obținerea documentelor, care sunt apoi refuzate, chiar batjocorind-o (trimise între diverși funcționari).
În acest moment, situația devine deopotrivă comică și tragică. Agenția Fiscală refuză să acorde rezidența fiscală în Italia, deși știe că femeia își declară veniturile în mod regulat în fiecare an și plătește toate impozitele în Italia. Într-adevăr, oficialii chestionați, între Bologna și Imola, și-au trimis răspunsul, uitând să elimine unele comentarii private din diversele e-mailuri, iar într-unul (pe care l-am văzut clar), unul dintre cei doi oficiali italieni îi spune celuilalt: să vedem ce va răspunde acum. Cu alte cuvinte, am redus la tăcere această femeie rea care se așteaptă să ne facem treaba, pentru care suntem plătiți, chiar și cu banii ei, cu taxele ei. Motivul lor: este înregistrată la AIRE, prin urmare nu este rezidentă în Italia. MF nu a cerut niciodată să-și piardă rezidența fiscală în Italia (nu există nicio solicitare oficială din partea ei în acest sens), unde își are centrele de interes, jumătate din rude, mulți prieteni și, mai presus de toate, mormântul soțului ei.
Dar nu numai atât, nu a solicitat niciodată și nu a obținut niciodată rezidența fiscală în România.
Prin urmare, potrivit guvernului italian și Agenției Fiscale italiene, femeia nu este rezidentă fiscală în Italia, dar trebuie totuși să depună o declarație fiscală italiană (INPS o notifică anual în acest sens), iar INCA CGIL (care primește autorizație în acest sens în fiecare an) trebuie să continue să plătească impozite în Italia.
În acest moment, orice persoană normală se va întreba: ambele țări cer declarații fiscale și bani pentru impozite? Și tratatele bilaterale, aprobate de Parlamentele celor două țări și semnate de cei doi președinți ai Republicii, au fost anulate, nu mai există și nu mai sunt valabile, aceste celebre legi de evitare a dublei impuneri între Italia și România?
Adevărata nedreptate și ilegalitate s-a produs sâmbătă, 12 iulie 2025, când doamna MF s-a conectat la contul său bancar online și a văzut că toți banii în lei românești îi fuseseră confiscați, precum și aproximativ jumătate din banii în euro (pe care îi pusese deoparte pentru instalarea de curent electric în viitorul dormitor, în viitoarea baie și în holul care ducea spre aceasta).
Pentru cei care au citit secțiunea anterioară, în care ați fost înștiințați că aveți o datorie de 3947 lei, trebuie să explicăm că asupra acelor bani au aplicat comisioane, dobânzi și alte taxe, în valoare de încă 2451 lei; Așa că i-au cerut aproape dublul sumei pe care a pretins-o că ar trebui să o plătească.
În practică, MF ar trebui să plătească 25% impozite în Italia, plus încă 25% (impozite prezumate plus dobânzi) în România. Aceste două țări iau mai mult de jumătate din banii proveniți dintr-o pensie mică, puțin mai mare decât pensia minimă. Și asta pentru că nu comunică între ei, ci se așteaptă ca o persoană în vârstă săracă să fie nevoită să umble în jur căutând documente, să facă traduceri și legalizări, pentru a nu-i fi furate bunurile de două state lacome și de instituții cu personal complet incompetent și fără inimă.
Reprezentantul MF a telefonat la ANAF-ul Bihor pentru a obține explicații oficiale și documentație detaliată. A vorbit cu patru persoane diferite, dar niciodată cu persoana care s-a ocupat de toată această situație neplăcută și a ordonat confiscarea banilor , chiar dacă avea dovada că plătise deja impozite în Italia (deoarece persoana care trebuia să i-i înmâneze la telefon a declarat că nu cunoaște detaliile cazului în cauză). E ciudat că o persoană semnează documente pentru a solicita plăți și a dispune popriri de fonduri din conturi bancare fără să cunoască detaliile cazului, dar îl vom întreba la momentul potrivit, sperând că va afla despre caz. Ultima persoană cu care a vorbit a devenit indignată și a amenințat că va închide telefonul când fiul femeii, reprezentantul ei oficial, a îndrăznit să prefațeze situația spunând: „Îți iau doar un minut din timpul tău prețios, din moment ce ești plătit și tu din banii noștri din taxe”. Nu văd nimic greșit, inexact sau nepoliticos în a spune adevărul. Statul își reprezintă cetățenii, instituțiile sale și pe cei care lucrează acolo. Ei există pentru a ajuta și asista cetățenii, întrucât există și sunt plătiți din bani publici, banii tuturor cetățenilor. Pentru a încheia apelul, atunci când i s-a cerut în mod explicit o explicație, pentru a rezolva imediat situația, singura ei soluție a fost: să ne dea în judecată și să ne dea în judecată. Dacă aceasta este singura soluție, va trebui să o facem și nu ne vom mulțumi doar să-i obținem doamnei MF o rambursare integrală, ci cel puțin dublă, și din ambele țări.
În ciuda acordurilor bilaterale, România a încălcat legea prin solicitarea de documente și fonduri necuvenite și, mai ales, prin confiscarea de fonduri fără o notificare formală, semnată personal. Deși avea dovezi că femeia fusese impozitată în Italia pentru sumele solicitate, România a aplicat chiar și penalități și taxe.
Italia nu este mai puțin vinovată pentru că nu a comunicat direct României că doamna și-a declarat veniturile și a plătit toate impozitele cu regularitate în Italia, din prima zi în care s-a pensionat, până astăzi. El trebuia să „ajute” România să evite comiterea acestui act ilegal, și pentru că doamna ceruse în repetate rânduri ajutorul autorităților italiene, în diverse moduri.
Am fost în România și am văzut situația reală cu ochii mei, am verificat toate declarațiile, toate documentele și toate comunicările dintre doamnă, reprezentantul ei și toate instituțiile și oamenii care lucrează acolo.
Cum putem judeca comportamentul Italiei și al României în acest caz specific?
Reprobabil din punct de vedere etic și moral, și condamnabil, din partea aproape tuturor celor implicați în diversele instituții: ANAF-ul românesc și Agenția Fiscală Italiană, dar nu numai acestea, românii au încălcat legea cu bună știință, obligând-o pe doamnă să plătească impozite, în două țări, pentru aceeași pensie, pentru aceeași perioadă. Vom continua să urmărim această poveste oriunde va fi necesar, prin orice mijloace legale, atât timp cât va fi necesar și vă vom ține la curent.